Noi n-am uitat

  I-aţi uitat pe cei care v-au îndrumat primii paşi în carierele dumneavoastră? Dacă raspundeţi la această întrebare cu „Da”, atunci închideţi această pagină şi nu reveniţi decât dacă vă schimbaţi în mod opus răspunsul.

    Noi n-am uitat.

   Ei sunt cei pe care noi i-am considerat repere. Cu toţii am avut reperele noastre la un moment dat. Ei sunt aceia pe care i-am privit ca pe nişte stâlpi în activitatea noastră. Ne amintim că atunci când am simţit că trebuie să ne sprijinim pe cineva, ei nu s-au clintit. Şi sunt tot ei aceia care în mod enervant de repetat, aveau dreptate, câştigând respectul nostru în ciuda faptului – sau tocmai de aceea – că au ales să nu ne forţeze să-i urmăm. Totul a fost natural.

    Unii dintre ei, la începutul acestei luni, după o viaţă petrecută în vârf, au decis să intre în rândurile pensionarilor. Astăzi îi duşmănim pentru că ne-au lăsat pe umeri povara care, atunci când era la ei, părea infinit mai uşoară. Aşa realizăm că ei sunt adevăraţii noştri eroi.

   Standarde pentru fiecare din noi, acum la ceasul ultimelor ture de seviciu îi invidiem, pentru că pleacă, însă noi n-o să facem aşa cum a făcut vechea comandă. Ştim toţi cum i-au tratat conducătorii la final, pe cei care-au decis atunci, să se pensioneze. Noi am hotărât să le mulţumim public pentru ceea ce au reprezentat pentru noi, pentru ceea ce au făcut pentru unitate, dar mai ales pentru că au ştiut cum să ne transforme în ceea ce suntem azi. Le urăm, deci, pensie lungă şi le promitem că o să ne străduim să îi facem mândri că au făcut cândva parte din rândurile noastre.

   Era să trecem cu vederea încă ceva: le dorim ca de azi înainte, luni dimineaţa să fie ziua în care începe o săptămână excelentă!